Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Adevărul din pietre se sfărâmă într-o clipă
Păşeşte uşor!
Sunetul luminii tresare la orice adiere de cuvânt
Alungă-te o clipă şi rămâi fărâmă de cristal, safir,ametist.
La sfârşitul călătoriei în memoria timpului
te vei regăsi cuarţ furând reflexele azurului...
Taie cordonul întunericului din tine!
Lasă-te purtat de firul de apă în inima pietrei...
Şi dacă ai fi
un bob de safir în alchimia universului?
Călătoria înţelepciunii ar putea începe.
Piatra filozofală cuprinde în trupul ei
câte-o nervură din întreaga gândire?
My Friends
No. of Votes: 100 Avg. Rating: 9.62
Meter Started: Dec 12, 2007
nerostite,
frământările pândesc sufletele,
într-un absolut neştiut,
necuprins,nedefinit
frica instinctivă
strânge corpul îngenunchiat,
adună palmele
în miezul plin al pieptului...
redevenim
simple vietăţi
căutând apărare...
uităm focul...
ne zbatem
între apă şi pământ,
cu pleoapele nedeschise
irisul
se zbate căutând
cerul
în febra
necunoaşterii
se deschide uşor
ochiul...
în tăceri,
surprinde mirat,
ecoul iubirii...
trezeşte sufletul
din cochilia umbrită
strat de sidef
aşterne iar viaţă...
lumina,
aripi dăruie speranţei
privirea ochiului
surprinde zborul sămânţei
purtată de vânt,
închide pleoapele minţii
gândul fură
clipa renaşterii...
darul vieţii
uită
repetabilele respingeri
întoarce mirarea
chiar dacă timpul
e mort...
o fadă determinare
a curgerii Existenţei
dimineţi,nopţi amare,
printre care,
apusuri oarbe
sau înserări apatice
se scurg nefiresc,
crescând în braţele prea lungi
frica de a fi...
un simplu gest...
un pas,doi,
un gest complex,
aerul
intrând uşor
pe cărările trupului,
golind mintea
de alergări inutile,
desenează clepsidrei
literele
unei noi vieţi...
Cesaria Evora - Flor di nha esperanca
Orice iubire e o îmbrăţişare
Rădăcini împletind
cuibul uitărilor pietrei
secundele trecătoarelor braţe,
şerpuitoarelor sensuri ale vieţii
fremătând a mişcare...
Fiecare piatră
prinde în încleştarea ei
o fărâmă plină de sevă,
un por de fericire...
Împreună,
tăcute,
ridică spre cer
rodul repetabilelor îmbrăţişări
dintre luminile ascunse
în rănile pietrelor
şi umbrele rădăcinilor acoperind
curgerea apelor,
a sevelor neatinse de patimi
ale fiecărei fibre de viaţă...
Mereu eşti...
(dedicată Iubirii)
...ca o furtună
îndrăgostită de frunze
arunci prin coroană
lumina fulgerelor
ochi
ascuţind flăcările
vulcanului de gânduri
- pete albe sau negre
înfuriind inimile; -
un ritm ameţitor
născut în clipa naşterii
sublimelor "necuvinte"...
departe de margini,
centrul ne cheamă rugător
un simplu flaut
ce-şi redescoperă mirat
găurile...
în oglinda vitraliilor,
zborul tău,
pasăre flămândă,
redevine...
rotund
dăruie-mi un simplu ţipăt!
aripa mea te va înveli
în petale de lotus
va arde sămânţa...
vom fi,
o simplă tuşă
aruncată pe un trup
de curcubeu
Andre Rieu- Nightingale Serenade
am vrut să zbor...
...măcar o clipă,
în jarul gândurilor fine.
prieteniei
să-i ţes calea,
să fie-un dar,
doar rouă,
cântec...
să fie
foşnetul Luminii,
în curgerea-i
- cascadă lină...
dar m-am lovit
în spinii vremii
şi al măruntelor bejenii,
din firea celor ce-i credeam
aproape...
a celor
ce-mi cântau în versuri...
mă-ntreb de sunt acum,
departe
sau poate-aproape...
cine ştie?!
îmi răsucesc în gânduri
teama,
că am rămas, singurătate,
doar noi
- tăcere şi o umbră...